Ce este Travel Rule?

De unde provine Travel Rule

Travel Rule își are originea în legea americană privind secretul bancar (Bank Secrecy Act), iar agenția FinCEN a introdus această obligație pentru instituțiile financiare tradiționale încă din 1996, în contextul tranzacțiilor în monede fiat.

Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) a integrat ulterior regula în standardele sale internaționale, mai întâi în 2001 ca Recomandare Specială VII, iar apoi în 2012 ca parte a Recomandării 16 revizuite.

Un moment esențial pentru criptomonede a avut loc în iunie 2019, când GAFI, printr-o Notă Interpretativă la Recomandarea 15, a extins aceeași obligație la furnizorii de servicii legate de activele virtuale (VASP), impunându-le să respecte aceleași standarde de schimb de date ca și instituțiile financiare tradiționale.

Cea mai semnificativă actualizare a avut loc în iunie 2025, când GAFI a revizuit temeinic Recomandarea 16. Domeniul de aplicare al regulii a fost extins dincolo de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, incluzând acum în mod explicit și prevenirea fraudei, precum și finanțarea proliferării.

Actualizarea a introdus totodată o cerință privind sistemele de confirmare a beneficiarului (Confirmation of Payee) pentru transferurile transfrontaliere, precum și integrarea completă cu standardul de mesagerie ISO 20022.

Ce date sunt colectate

De regulă, pentru tranzacțiile care depășesc pragul stabilit, se colectează următoarele date despre ordonator:

• numele,
• numărul de cont (sau identificatorul unic al tranzacției, dacă nu există un cont),
• adresa fizică completă,
• data nașterii (pentru persoanele fizice),
• BIC, LEI sau un alt identificator unic.

Pentru beneficiar se colectează:

• numele,
• numărul de cont (sau identificatorul unic al tranzacției),
• țara și orașul,
• BIC, LEI sau un alt identificator unic.

Dacă tranzacția se situează sub pragul aplicabil într-o anumită jurisdicție, este în continuare necesar să se indice numele și numărul de cont (sau identificatorul tranzacției) ale ordonatorului și beneficiarului, însă aceste date nu trebuie verificate suplimentar, decât dacă instituția suspectează spălare de bani sau finanțare a terorismului.

De ce este mai dificil de aplicat Travel Rule blockchainului decât băncilor

În cazul transferurilor bancare clasice, băncile folosesc sistemul de mesagerie SWIFT pentru a face schimb de date în cadrul unei rețele închise de instituții cunoscute. Acest proces este consacrat și standardizat după mai bine de două decenii de aplicare.

În cazul criptomonedelor, situația este mai complexă. Când un client solicită un transfer către o anumită adresă de portofel, furnizorul de servicii trebuie să stabilească dacă acea adresă aparține unui alt furnizor de servicii autorizat sau unui portofel privat, necustodiat (self-hosted), iar această distincție determină ce obligații se aplică.

Industria a dezvoltat protocoale și soluții pentru identificarea mai precisă a contrapărții unei tranzacții, însă aplicarea Travel Rule rămâne totuși inegală între țări, fenomen denumit în domeniu „problema sunrise". Unele jurisdicții au stabilit rapid reguli clare, în timp ce altele nu au făcut acest lucru încă.

Travel Rule în funcție de jurisdicție

• Statele Unite: prag de 3.000 USD pentru transferurile transfrontaliere, cu anunțul unei posibile reduceri a pragului pentru criptomonede la 250 USD, propunere aflată încă în fază de analiză.
• Uniunea Europeană: prag zero pentru toate transferurile de criptomonede, obligația se aplică fiecărei tranzacții, indiferent de sumă.
• Regatul Unit: obligație introdusă fără un prag fix, cu cerința ca instituțiile să adopte „toate măsurile rezonabile" pentru asigurarea conformității.
• Hong Kong: licențiere obligatorie a platformelor, însoțită de verificarea tehnică a proprietății portofelelor necustodiate.

Singapore: prag de 1.500 SGD pentru transferurile de tokenuri de plată digitale.

Travel Rule în Uniunea Europeană

În UE, Travel Rule a fost implementată prin Regulamentul revizuit privind transferurile de fonduri (Transfer of Funds Regulation, TFR), respectiv Regulamentul (UE) 2023/1113, care a intrat în vigoare la 30 decembrie 2024.

Aceeași dată la care au intrat în vigoare și dispozițiile MiCA pentru furnizorii de servicii legate de criptomonede.

Regulamentul aplică un prag zero: fiecare tranzacție în criptomonede necesită conformitate completă, indiferent de sumă.

Înainte de adoptarea TFR, unele state membre ale UE aveau propriile soluții naționale; de exemplu, Germania aplica Travel Rule prin Regulamentul privind transferul de active cripto (KryptoWTransferV), care impunea un set de date mai redus pentru tranzacțiile sub 1.000 de euro, în timp ce TFR impune acum setul complet de date, indiferent de sumă.

În ceea ce privește portofelele necustodiate (self-hosted), furnizorul de servicii trebuie să colecteze datele contrapărții și pentru acest tip de transferuri. Este necesară o verificare suplimentară a proprietății asupra portofelului necustodiat pentru transferurile care depășesc 1.000 de euro, în funcție de evaluarea riscului.

Obligația nu se aplică tranzacțiilor de la persoană la persoană, în care nu este implicat niciun furnizor de servicii autorizat.

Ce înseamnă acest lucru pentru viitorul criptomonedelor

Travel Rule arată modul în care standardele îndelungate de combatere a spălării banilor se adaptează lumii criptomonedelor, cu complexitatea suplimentară adusă de natura descentralizată a blockchainului.

În Uniunea Europeană, această regulă funcționează împreună cu reglementarea MiCA ca parte a unui cadru unitar de supraveghere, iar HANFA, în calitate de autoritate competentă din Croația, asigură aplicarea consecventă a acestor standarde.

Întrebări frecvente

Există o sumă minimă sub care Travel Rule nu se aplică?

Depinde de jurisdicție. În Uniunea Europeană nu există un astfel de prag, TFR impune conformitate completă pentru fiecare tranzacție în criptomonede, indiferent de sumă. Alte țări, precum SUA sau Singapore, aplică regula doar peste o anumită sumă.

Cine este responsabil pentru colectarea datelor, expeditorul sau destinatarul?

Ambele părți. Furnizorul de servicii de pe partea expeditorului colectează și transmite datele, în timp ce furnizorul de servicii de pe partea destinatarului este obligat să primească aceste date, să verifice acuratețea lor și să efectueze o verificare în raport cu listele de sancțiuni înainte ca tranzacția să fie aprobată.

Se aplică Travel Rule și la trimiterea de criptomonede către un portofel privat?

Da, dacă în transfer este implicat un furnizor de servicii autorizat. Furnizorul trebuie să colecteze datele proprietarului acelui portofel, iar pentru transferurile care depășesc 1.000 de euro poate fi necesară și o verificare suplimentară a proprietății. Tranzacțiile directe între două persoane, fără niciun furnizor de servicii în lanț, nu intră sub incidența acestei obligații.

Este vizibil conținutul datelor schimbate pe blockchain?

Nu. Datele privind expeditorul și destinatarul sunt schimbate direct între furnizorii de servicii, în afara blockchainului, și nu sunt disponibile public. Tranzacția în sine rămâne vizibilă pe blockchain ca de obicei, însă identitatea părților implicate nu este.