De la teorie la practică: cum face blockchain-ul posibil comerțul cu energie electrică

Imaginați-vă un vecin cu acoperișul acoperit de panouri solare care, vara, produce mai multă energie electrică decât are nevoie.

În loc să "ofere" practic acest surplus gratuit rețelei electrice, i-l vinde vouă, direct, fără intermediari, la un preț stabilit aproape în timp real.

Sună a science-fiction, dar acest tip de sisteme de tranzacționare peer-to-peer (P2P) a energiei electrice sunt deja testate în întreaga lume, iar blockchain-ul este tehnologia care face acest lucru posibil.

De ce are nevoie sectorul energetic de blockchain

Rețeaua electrică tradițională este construită pe ideea că un număr mic de producători mari trimit energie electrică către milioane de consumatori.

Acest model se schimbă: tot mai multe gospodării au panouri solare, baterii pentru stocarea energiei și contoare inteligente care măsoară consumul minut cu minut.

Dintr-odată, fiecare casă poate fi atât producător, cât și consumator, în domeniu se folosește termenul de "prosumator" pentru a descrie acest rol.

Problema este că infrastructura existentă nu a fost concepută pentru mii de tranzacții mici, descentralizate, între vecini.

Aici intră în scenă blockchain-ul: o bază de date distribuită care permite înregistrarea fiecărei tranzacți,de exemplu, "am vândut 2 kWh vecinului la ora 14:32", în mod transparent, imuabil și fără a fi nevoie de o autoritate centrală.

Cum arată acest lucru în practică

Sistemul funcționează de obicei astfel: un contor inteligent înregistrează câtă energie a produs o gospodărie și câtă a consumat.

Un contract inteligent (smart contract) de pe blockchain compară automat cererea și oferta și execută tranzacția de îndată ce se găsește o pereche potrivită de cumpărător și vânzător, totul fără birocrație și fără a fi nevoie să se aștepte factura lunară de la furnizorul de energie.

Prețul se formează adesea în mod dinamic, similar tranzacționării bursiere: într-o zi însorită, când surplusul de energie este mare, prețul scade; când seara cererea crește, prețul urcă din nou.

Unele proiecte-pilot merg chiar mai departe, introducând tokenuri energetice locale prin care tranzacțiile se decontează aproape instantaneu.

Cine testează deja acest lucru

Câteva proiecte-pilot arată că nu este vorba doar de teorie:

• Brooklyn Microgrid (New York) este unul dintre cele mai cunoscute exemple. Prin platforma TransActiveGrid, construită pe blockchain-ul Ethereum, vecinii din Brooklyn cumpără și vând "credite verzi" asociate panourilor solare ale vecinilor lor. Merită menționat că electricitatea care iese din priză provine în continuare, în cea mai mare parte, fizic din rețeaua convențională, ceea ce se tranzacționează efectiv este proprietatea înregistrată asupra energiei regenerabile, nu o livrare fizică directă de electricitate care ocolește distribuitorul.
• Power Ledger, din Australia, dezvoltă o platformă care permite tranzacționarea P2P a energiei în mai multe țări, inclusiv Thailanda și Japonia, unde gospodăriile fac schimb de energie solară în cadrul aceluiași cartier. Compania este prezentă, în plus, și în Austria, Malaezia, India și SUA.
• Proiectele europene, precum proiectul-pilot olandez din Eemnes și Amersfoor, unde Ministerul olandez al Afacerilor Economice a acordat o exceptare de zece ani de la legea electricității pentru o piață cu până la 4.000 de participanți, arată că autoritățile de reglementare din UE deschid deja calea pentru astfel de modele, incluzând gospodării, ferme și afaceri locale.

Deși este vorba încă de faze-pilot care implică comunități mai mici, ritmul în care crește numărul acestor proiecte sugerează că autoritățile de reglementare și companiile din energie nu mai consideră acest lucru pură science-fiction.

Avantaje și obstacole

Avantajele sunt destul de concrete: gospodăriile cu surplus de energie pot obține un preț mai bun decât dacă ar vinde-o înapoi în rețea, consumatorii pot alege surse locale, regenerabile, iar întregul sistem devine mai rezilient întrucât nu depinde exclusiv de un singur nod de distribuție centralizat.

Există însă și obstacole. Sectorul energetic este puternic reglementat, iar în majoritatea țărilor abia se stabilește modul în care ar trebui tratate, din punct de vedere fiscal și de reglementare, tranzacțiile P2P de energie.

Există și o problemă tehnică: rețelele blockchain trebuie să proceseze un număr uriaș de tranzacții mici, rapid și cu un consum redus de energie al rețelei în sine, ceea ce, din punct de vedere istoric, nu a fost punctul forte al tuturor soluțiilor blockchain. De aceea, majoritatea proiectelor-pilot se bazează pe arhitecturi blockchain de tip "permissioned", mai eficiente din punct de vedere energetic, și nu pe rețele publice precum cele care alimentează marile criptomonede.

Ce înseamnă acest lucru la nivel general

Aceste experimente arată ceva ce depășește domeniul energetic în sine: blockchain-ul își găsește tot mai des aplicații în afara sectorului financiar, oriunde este nevoie de un schimb de valoare transparent și automatizat între un număr mare de participanți care nu trebuie să aibă încredere unii în alții în prealabil.

Sectorul energetic, cu milioane de contoare inteligente care generează deja date, reprezintă un teren natural de testare pentru punerea în practică a acestei idei.

Dacă tranzacționarea P2P a energiei electrice va deveni standard în orașele europene peste un deceniu, sau va rămâne o nișă pentru cooperativele energetice entuziaste, va depinde în principal de cadrul de reglementare și de costurile de infrastructură.

Direcția este însă clară: energia, la fel ca banii, circulă tot mai mult direct între oameni, cu blockchain-ul jucând rolul unui contabil discret în fundal.